Dr Cristina Roman
Medic Specialist Endocrinolog
Informatii Pacienti
TIROIDITA CRONICA AUTOIMUNA

TIROIDITA CRONICA AUTOIMUNA ( HASHIMOTO)

 Dr. Roman Cristina

 

 

GLANDA TIROIDA SI ROLUL EI IN ORGANISM

Glanda tiroida este localizata in partea anterioara a gitului si are rolul de a produce hormoni tiroidieni (T3,T4 ) prin combinarea iodului  cu proteine .

“Fabricarea” hormonilor tiroidieni este  controlata de la nivelul creierului de catre glanda hipofiza prin intermediul hormonului TSH .

Pe site-ul cu adresa de mai jos puteti gasi o animatie in limba engleza in care se explica modul in care arata si functioneaza glanda tiroida:
www.bupa.co.uk/health-information/directory/u/underactive-thyroid

Rolul hormonilor tiroidieni e foarte important la copii (inainte de nastere, in special in primele 3 luni intrauterine) in dezvoltarea normal a creierului si a inteligentei dar si in dezvoltare armonioasa a intregului organism.

La adult hormonii tiroidieni au multiple roluri dintre care cel mai important e cel metabolic (in economia energetica  a organismului, termoreglare -  asigura “arderile” necesare pentru productia de caldura/energie in organism), in controlul functiei inimii, a creierului, a musculaturii, etc.

Lipsa sau excesul de hormoni tiroidieni incetinesc, respectiv accelereaza toate functiile organismului .


TIROIDITA CRONICA AUTOIMUNA HASHIMOTO

 Tiroidita Hashimoto e o boală cronica autoimună care afectează glanda tiroidă şi care poate debuta la orice vârstă (de la copii până la vârstnici). 

 

CAUZA BOLII

Boala e mai frecventă la femei (aproximativ 1 din 8 femei e afectată), mai rară la bărbaţi.

Pe un fond genetic preexistent ( predispoziţia pentru boală se transmite în cadrul familiei, de obicei pe linie feminină) acţionează un factor declansator (stres, sarcină, naştere, avort, perioada pubertăţii sau menopauză, aport excesiv de iod (alimentar, Spirulină, Jodid, vitamine ce conţin iod, substanţe de contrast, amiodarona- cordarone, interferon, etc.)
ce determina debutul bolii .

În sânge apar
 anticorpi îndreptaţi împotriva glandei tiroide (ATPO, Anti Tiroglobulina), ce determină o inflamaţie cronică a acesteia şi în timp, distrugerea ei. 
Astfel, glanda tiroidă nu mai poate produce suficienţi hormoni, instalându- se hipotiroidismul (insuficienta hormonilor tiroidieni).

Hipotiroidismul odata ce s-a instalat,  e 

  • definitiv (pe toată durata vieţii),
  • ireversibil (nu se ameliorează în timp ci  se agravează prin distrucţia tiroidiană progresivă),
  • necesita tratament substitutiv hormonal şi supraveghere endocrină permanentă, pentru tot restul vietii.

Tiroidita Hashimoto poate evolua şi cu hipertiroidism (rar, in special la debutul bolii) atunci când un număr foarte mare de anticorpi distrug o masă mare de celule tiroidiene eliberând în circulaţia sangvină un exces de hormoni tiroidieni. Hipertiroidismul, dacă apare, e de regulă uşor, pasager (durează 1-3 luni) şi nu necesită tratament, el rezolvându- se de la sine.
În urma unui puseu de hipertiroidism, după o scurtă perioadă de eutiroidie (funcţie tiroidiană normală), se va instala hipotiroidismul care e permanent.


SEMNELE ŞI SIMPTOMELE BOLII

De obicei semnele bolii lipsesc, ea fiind o descoperire întâmplătoare, cu ocazia unui consult medical pentru o altă afecţiune sau a unei ecografii.
Cel mai frecvent boala e descoperită în faza de eutiroidie adică, când funcţia tiroidiană e încă normală (TSH, FT4 normale), deşi anticorpii sunt prezenţi în sânge (pozitivi).

Dacă boala e descoperită în faza de hipotiroidiesemnele pot fi variabile ca număr şi intensitate în funcţie de severitatea deficitului hormonal: astenie (oboseala) nejustificată, intoleranţă la efort, somnolenţă, tendinţa la îngrăşare, tulburări de memorie şi concentrare, labilitate emoţională, caderea parului, edeme (umflături) ale pleoapelor, mâinilor şi picioarelor, retenţie exagerată de apă în organism, intoleranţă la frig, puls scăzut (bradicardie), apetit variabil, greţuri, dureri abdominale, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări de dinamică sexuală, impotenţă, infertilitate etc..
Câştigul ponderal (îngrăşarea) din hipotiroidism e minor, între 3-7 kg maximum, cauza fiind retenţia de apă şi încetinirea metabolismului, reversibile sub tratament hormonal.
Semnele hipertiroidiei (hashitoxicoză) sunt de obicei puţine şi reduse ca amploare: agitaţie psihomotorie, insomnii, palpitaţii (tahicardie, fibrilaţie atrială), rareori scădere ponderală. 
Aceste simptome pot fi cauzate şi de un tratament excesiv (doza prea mare) de hormoni tiroidieni.


DIAGNOSTIC

Analizele de sânge ce pun diagnosticul de tiroidită Hashimoto sunt anticorpii anti TPO şi anticorpii anti Tiroglobulină.
Dacă aceştia sunt pozitivi, nu mai e necesară dozarea lor pe parcursul bolii pentru că, deşi valoarea lor va varia, această variaţie nu are nici o semnificaţie clinică.

Pentru a vedea daca glanda tiroida produce suficienti hormoni se masoara din singe cantitatea de hormoni  tiroidieni TSH, FT4.

Normofuncţia (glanda tiroida produce suficienti hormoni)= eutiroidie (TSH, FT4 normale)

Hipofuncţia (insuficienta hormonilor tiroidieni)=hipotiroidie (TSH crescut, FT4scazut)

Hiperfuncţia (excesul de hormoni tiroidieni)=hipertiroidie (TSH scazut, FT4crescut)

Ecografia tiroidiană evidenţiază modificările specifice pentru inflamaţia cronică a glandei tiroide (aspect inomogen, hipoecogen, pseudonodular).





http://www.endocrinologiesibiu.com/attachments/Image/tiroida_normala_eco.jpg 
Figura 1. Ecografie tirodiana - aspect normal





http://www.endocrinologiesibiu.com/attachments/Image/tiroida_normala_echo(1).jpg

1.1. Ecografie tiroidiana de aspect normal : lob tiroidian drept si stang , istm tiroidian, traheea (in mijloc)





http://www.endocrinologiesibiu.com/attachments/Image/I1.jpg

Figura 2. Aspect ecografic tipic pentru tiroidita Hashimoto





http://www.endocrinologiesibiu.com/attachments/Image/I1notite.jpg

Figura 3. Aspect ecografic tipic pentru tiroidita Hashimoto



http://www.endocrinologiesibiu.com/attachments/Image/I3.jpg

Figura 4. Aspect ecografic de tiroidita Hashimoto




TRATAMENT

Tiroidita Hashimoto fiind o boală autoimună nu are tratament cauzal (care să o vindece, să facă să dispară din sânge anticorpii care o produc).
În urmă cu mai mulţi ani au fost testate tratamente imunosupresoare (cu hormoni corticosteriozi, prednison) care însă au fost abandonate nefiind eficiente pe termen lung. 


Odata instalată boala, ea e ireversibilă, nu se vindeca niciodata.
Singurul lucru care poate fi tratat e hipotiroidismul (lipsa hormonilor tiroidieni). 
Hipotiroidismul se trateaza cu hormoni tiroidieni, ce vor inlocui hormonii pe care glanda nu ii mai poate produce.

Aceştia vor fi administraţi sub formă de tablete (Euthyrox, L- Thyroxină, Novothyral ), în doze variabile, stabilite de medicul endocrinolog în funcţie de dozările hormonale şi de aspectul clinic- simptomele pacientului. 
Hormonii tiroidieni (indiferent de doza) se administrează numai dimineaţa, cu 30 de minute înainte de prima masă, cu apă,   NU cu suc, lapte, cafea, mâncare, alte medicamente, deoarece nu se mai absorb eficient.
Calciul, fierul, magneziu, antiacidele gastice, omeprazol,omeran, cimetidina, etc se vor administra la cel putin 4 ore dupa Euthyrox.

E important de asemenea să nu luati Euthyrox mai tirziu de ora 12 amiazi, deoarece produc insomnii. 


Tratamentul hormonal este permanent, pentru tot restul vieţii, indiferent de vârstă, sex, boli asociate, singurul lucru variabil e doza de hormoni tiroidieni.
E obligatorie supravegherea de către medicul endocrinolog, uneori şi de cardiolog (la vârstnici, la cei cu boli cardiovasculare asociate). Pentru o corectă urmărire a bolii, acesta vă recomandă periodic dozări hormonale (minim de 2-3 ori pe an).

Dacă urmaţi tratament cu Euthyrox sau L-Thyroxina, în dimineaţa în care mergeţi la laborator pentru analize hormonale nu uitati să luaţi tabletele de Euthyrox dupa ce vi s- a recoltat sânge (nu inainte de recoltare!!). 

Nu există alternativă naturistă sau homeopată la tratamentul hormonal. Preparate de tipul Spirulina, Jodid, suplimente alimentare cu aport de iod pot agrava evoluţia bolii, putând chiar declanşa un episod de hipertiroidism tranzitor. 
Poate fi utilă asocierea la tratament a seleniului şi a vitaminelor cu efect antioxidant (A,C,E) în special la persoanele cu titruri mari de anticorpi. 
Intervenţia chirurgicală e rareori necesară- când glanda tiroidă are volum foarte mare şi invadează structurile învecinate sau când există suspiciunea unui cancer tiroidian. 
Sub un tratament corect condus de medic şi respectat de pacient, simptomele dispar iar calitatea vieţii e identică cu a unei persoane care nu are boala. 

Tratamentul adecvat permite creşterea şi dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă a copilului, dacă boala e diagnosticată la copil, evoluţia normală a sarcinii (la gravida cu tiroidită cronică Hashimoto), menţinerea glicemiilor sub control la un pacient diabetic, controlul simptomelor la pacienţii cardiaci, etc. 


COMPLICAŢII POSIBILE ALE BOLII


1. Hipotiroidismul - de la uşor la sever (mixedem) cu insuficienţă cardiacă, respiratorie, bradicardie severă, hipotermie, comă mixedematoasă, deces (daca e netratat). 

2. Hipertiroidismul (hashitoxicoză)

3. Tiroida fibroasă RIEDL- tiroida devine mare, fibroasă, de consistenţă fermă şi invadează structurile învecinate

4. Cancerul tiroidian - e o asociere relativ rară, sugerată de prezenţa la ecografie a unor noduli suspecţi

5. Asocierea altor boli autoimune : vitiligo, poliartrita reumatoidă, lupus, diabet zaharat, hepatita cronică autoimuna, gastrita autoimuna, anemia Biermer, insuficienţa corticosuprarenaliană cronică autoimună (boala Addison), insuficienţă ovariană autoimună (amenoreea secundară, menopauza precoce), etc..


TIROIDA HASHIMOTO LA GRAVIDE


Fiind o boală foarte frecventa în populaţie (afectează 1 din 8 femei) şi sarcina fiind un factor declanşator, teoretic ar trebui ca toate gravidele să fie investigate prin screening pentru această boală. În unele ţări cu servicii de sănătate bine puse la punct acest lucru se întâmplă. 
În România nu există la nivel naţional un program de screening al hipotiroidismului la gravide, investigaţiile rămânând o opţiune personală a femeii însărcinate. 
Recomandarea mea e ca toate femeile care au fost diagnosticate cu hipotiroidism sau tiroidită Hashimoto, precum şi cele la care există suspiciunea acestor afecţiuni (au rude cu hipotiroidism, au diabet zaharat sau alte boli autoimune, sunt supraponderale, etc.) să consulte un medic endocrinolog, cel mai bine inainte de a ramine insarcinate.
Ideal este ca tratamentul hormonal, dacă e necesar, să fie iniţiat înainte de apariţia sarcinii pentru a da şansa maximă unei evoluţii normale a copilului.
Tiroidita Hashimoto e asociată cu un risc crescut de avort spontan (aproximativ de 2-3 ori mai mare decât la restul populaţiei). 
Hipotiroidismul mamei netratat în timpul sarcinii poate avea consecinţe nefaste asupra copilului- naştere prematură, greutate mică la naştere, coeficient de inteligenţă redus, guşă la copil, icter prelungit, hernie ombilicala, plins ragusit, alimentatie dificila, hipotonie ("copilul moale, care plinge rar") etc. 
Hipotiroidismul copilului (dupa nastere) daca nu e tratat sau e tratat necorespunzator produce retard mental, tulburari de vorbire (vorbirea intirziata), tulburari de comportament, dezvoltare pshihica si motorie incetinita (nu ridica capul la timp, nu sta in fundulet, nu merge la timp, nu vorbeste la timp, etc),
crestere in greutate, incapacitate de concentrare, invatare, paloare, apatie, lentoare, astenie permanenta, retard de crestere in inaltime, retard in instalarea pubertatii, etc.


Tratamentul substitutiv la gravidele hipotiroidiene e obligatoriu pe toată durata sarcinii şi alăptării, în doze adaptate la nevoile organismului (necesarul de hormoni tiroidieni creşte cu 30-50% faţă de doza necesară anterior sarcinii).

INFORMATII SUPLIMENTARE( in lb engleza)

www.thyroid.org/patients/patient_brochures/pregnancy.html

 

 




ConsultatiiInformatii PacientiColaboratoriDespre mineLinkuri utileImagini